Curtea a primit primul caz privind drepturile copilului in 1978. Era vorba despre o pedeapsa corporala data unui cetatean britanic, Anthony Tyrer, care avea 15 ani la momentul condamnarii, in 1972. Un tribunal local pentru minori din Insula Man l-a gasit vinovat de o agresiune ilegala care a provocat vatamare corporala unui elev de la scoala sa. Instanta l-a condamnat la trei batai cu un toiag (cu un vad de crengi de copac fara frunze).
Reclamantul a sustinut ca pedeapsa corporala la care a fost supus a reprezentat o incalcare a articolului 3 din Conventia europeana care interzice tortura si tratamentele sau pedepsele crude si inumane.
De asemenea, a sustinut ca o astfel de sanctiune aduce atingere bunastarii familiei, incalcand art. 8; ca in Regatul Unit nu a existat nici o cale de atac pentru a rectifica o astfel de incalcare, astfel cum se prevede la articolul 13, si ca sanctiunea a fost discriminatorie, deoarece se aplica in principal celor care provin din gospodarii cu venituri mici si din gospodarii dezavantajate din punct de vedere social.
Comisia Europeana a Drepturilor Omului, responsabila la momentul respectiv de admisibilitatea plangerilor, a decis, cu 14 voturi pentru si unul impotriva, ca pedeapsa corporala pronuntata de instanta este cruda si cu incalcarea art. 3 din Conventie.
Cauza a fost transferata Curtii pentru a elabora o decizie cu caracter obligatoriu. Acesta din urma a statuat de asemenea ca sanctiunea corporala constituie o incalcare a articolului 3 si a acordat reclamantei o satisfactie echitabila (si anume despagubiri), in conformitate cu articolul 50 din Conventia europeana. Cititi hotararea completa a lui Tyrer impotriva Regatului Unit.
De atunci, alte incalcari ale drepturilor copilului au fost contestate in cadrul Curtii, cum ar fi relele tratamente aplicate copiilor aflati in custodia politiei, dreptul la asistenta juridica pentru copiii aflati in conflict cu legea, detentia si deportarea copiilor mici, opiniile copiilor cu privire la protectia si plasamentul acestora, adoptia intre tari si pedeapsa corporala la domiciliu si la scoala.
Programul “Construirea unei Europe pentru si cu copii” al Consiliului Europei sprijina, de asemenea, Tezeu, o baza de date care poate fi cautata a jurisprudentei Curtii, referitoare la copii si disponibila in limbile engleza si franceza.
Curtea a desemnat o persoana anume pentru a aborda problema drepturilor copilului?
Nimeni nu a fost desemnat in mod specific sa abordeze problema drepturilor copilului in fata Curtii. Cu toate acestea, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei poate prezenta observatii scrise si poate participa la audieri in calitate de tert, in numele reclamantului, dar nu poate formula el insusi cereri. Vezi detalii pe Consultanta-CEDO.ro.
Cum pot intenta un proces la Curte?
Orice stat membru sau persoana fizica poate depune o plangere la Curte, invocand incalcarea oricaruia dintre drepturile conventiei de catre un stat parte.
Pentru ca si Curtea sa ia in considerare cererea dumneavoastra, aceasta trebuie sa indeplineasca anumite criterii, foarte clar stabilite.
Ce spun istoricii despre drepturile omului?
Legea celor douasprezece tabele a stabilit principiul „Privilegia ne irroganto”, care inseamna literal „privilegiile nu vor fi impuse”.
Imparatul Mauryan Ashoka, care a condus intre 268 si 232 i.Hr., a infiintat cel mai mare imperiu din Asia de Sud. In urma razboiului Kalinga, care se presupune ca distructiv, Ashoka a adoptat budismul si a abandonat o politica expansionista in favoarea reformelor umanitare. Edictele de la Ashoka au fost ridicate in tot imperiul sau, continand „Legea Pietatii”. Aceste legi au interzis discriminarea religioasa si cruzimea atat impotriva oamenilor, cat si impotriva animalelor. Edictele subliniaza importanta tolerantei in politica publica a guvernului. Macelul sau capturarea prizonierilor de razboi a fost, de asemenea, condamnat de Ashoka. Unele surse sustin ca sclavia era, de asemenea, inexistenta in India antica. Altii afirma, totusi, ca sclavia a existat in India antica, unde este consemnata in Legile sanscrite ale lui Manu din secolul I i.Hr.
In Roma antica, un ius gentium sau jus gentium era un drept pe care un cetatean ii revenea pur si simplu datorita cetateniei sale. Conceptul de ius roman este un precursor al unui drept asa cum este conceput in traditia vest-europeana. Cuvantul „dreptate” este derivat din ius. Legislatia privind drepturile omului in Imperiul Roman includea introducerea prezumtiei de nevinovatie de catre imparatul Antoninus Pius si Edictul de la Milano al imparatului Constantin cel Mare care stabileste libertatea deplina de religie.
Crearea expresiei „drepturile omului” poate fi atribuita lui Tertulian in scrisoarea sa catre Scapula, in care scria despre libertatea religioasa in Imperiul Roman. El a echivalat „drepturile fundamentale ale omului” ca un „privilegiu al naturii” in aceasta scrisoare.
Istoricii sunt in general de acord ca Mahomed a predicat impotriva a ceea ce el considera ca fiind relele sociale ale vremurilor sale si ca reformele sociale islamice in domenii precum securitatea sociala , structura familiei , sclavia si drepturile femeilor si ale minoritatilor etnice au fost menite sa imbunatateasca asupra a ceea ce era prezent in societatea araba existenta la acea vreme.
De exemplu, conform lui Bernard Lewis , Islamul „de la primul privilegiu aristocratic denuntat, ierarhia respinsa, si a adoptat o formula a carierei deschisa talentelor.” John Esposito il vede pe Mahomed ca pe un reformator care a condamnat practicile arabilor pagani, cum ar fi pruncuciderea femeilor , exploatarea saracilor, camataria , crima , falsul. contracte si furt Bernard Lewis considera ca natura egalitara a islamului „a reprezentat un progres foarte considerabil in practica atat a lumii greco-romane , cat si a lumii antice persane .” Muhammed a incorporat, de asemenea, legile si obiceiurile arabe si mozaice ale vremii in revelatiile sale divine.
