Medicii poarta haine albe de un secol. Ei s-au imbracat intotdeauna complet in negru, culoarea oficiala a medicinei. Modelul de capot de dama cu nasturi este folosit de foarte mult timp.
Negrul a fost culoarea oficiala a medicinei pana in secolul al XIX-lea pentru ca reprezenta formalitate, seriozitate si, in mare parte, pentru ca vizita medicilor a fost preludiul mortii. Dar la mijlocul acestui secol a inceput sa fie testata o teorie: multi germeni cauzatori de boli erau invizibili cu ochiul liber.
O cultura a antisepsisului si a curateniei a devenit indispensabila in practica medicinei. Medicii, si instrumentele lor, au inceput de atunci sa se arate ca cei mai ingrijiti oameni care pot fi vazuti, si astfel, incetul cu incetul, culoarea alba a fost introdusa ca o “reprezentare” si halatul acestei culori ca simbol al sau.
Primul act simbolic in scolile medicale este “ceremonia halatului alb”, o musamalizare care ii intampina pe viitorii medici. Dar nu toata lumea o poarta astazi. Potrivit Asociatiei Medicale Americane, pediatrii si psihiatrii evita aceasta culoare, in timp ce Danemarca si Anglia dispretuiesc albul.
Studiile arata ca pacientii mai tineri sunt mai confortabili cu medicii care nu poarta alb, in timp ce persoanele in varsta se asteapta sa gaseasca un medic de un alb curat.
Cultura culorilor
Cuvantul latin “candidus” inseamna alb. Derivatul sau, candidatul”, a fost numele dat oamenilor care aspira la functii publice si care, pentru a fi identificati, purtau rochii albe: ideea era sa se arate ca oameni sinceri. In timp ce justitia in diferite societati a fost intotdeauna o statuie in alb.
Negrul reprezenta intotdeauna raul sau moartea, dar si seriozitatea si forma. Pana in 1900, a fost folosit de medici pentru a interactiona cu pacientii lor, deoarece consultatia a fost un act considerat grav – in acelasi sens, preotii poarta si negru. Si, pentru ca, pana in anii 1870, o vizita a medicului rareori a adus vesti bune pentru pacient – aproape toate medicamentele din acea vreme au fost cutremuratoare.
In acelasi an 1870, ideea de asepsie a inceput sa se aprinda in randul medicilor din Europa. Cu Joseph Lister, medicina a lasat deoparte remediile pentru biostiinta si ale caror rezultate au facut-o sa inteleaga ca cel mai bun lucru a fost prevenirea contaminarii cu bacterii.
Ajutorul artei
In pictura in ulei a lui Thomas Eakins, “Clinica lui Agnew” (1889), Dr. Hayes Agnew de la Universitatea din Pennsylvania este vazut intr-o haina alba insotita de asistenti, de asemenea, in alb, oferind un sentiment de curatenie in mediul inconjurator pentru a reprezenta noua cultura adoptata de Europa: chiar si pacientul apare cu imbracaminte alba.
Pictura a sustinut ideea de curatenie si antisepsie ca nucleu al stiintei medicale oferit de studiile raportului Flexner (1910), care a restructurat educatia medicala; si cartea medicala a lui William Osler si observarea lui Walter Reed (1892) a raspandirii malariei de catre tantari in timpul constructiei Canalului Panama.
La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, medicina a devenit intreprinderea stiintifica cunoscuta astazi: plina de alb si puritate. Chiar si calugaritele, care si-au oferit serviciile in spitale ca asistente medicale, si-au schimbat hainele negre in albe.
