Acest act final poate lua diferite forme si se mai numeste si inmormantare. “Ingroparea” este actiunea si efectul de a pune in subteran, actiunea de ingropare a ramasitelor muritoare ale unui individ este cunoscuta sub numele de ingropare.
Inmormantarea are loc atunci cand cadavrul unei persoane este ingropat si este cea mai comuna metoda de a dispune de corp dupa moarte: ramasitele sunt plasate intr-un sicriu,care se afla intr-o nisa, intr-o cripta . Cand vorbim de repatrieri, se foloseste un sicriu de zinc. Ulterior, acest sicriu de zinc se introduce in cel de lemn.
Tipuri de inmormantari:
Exista doua tipuri de inmormantari clar diferentiate cel putin in Europa: inmormantari religioase si civile.
Inmormantarea religioasa
Diferite religii au propria viziune si ritual cu privire la modul de a-si ingropa mortii. Si fiecare, o face intr-un mod diferit.
Inmormantarea catolica,de exemplu, este o ceremonie care isi propune sa-si ia ramas bun de la cei decedati urmand ritualurile traditionale ale religiei crestine.
Catolicii cred “in invierea mortilor si in viata vesnica”, “ca in moarte sufletul este despartit de trup, iar cel dintai merge la intalnirea cu Dumnezeu”. Ritualul nu spune nimic special atunci cand vine vorba de imbracarea cadavrului si corpul poate fi ingropat sau incinerat, deoarece nu exista indicatii specifice cu privire la ce sa alegi. Sicriul este de obicei impodobit cu flori.
In schimb, o inmormantare islamica se bazeaza pe legile Coranului si sunnahului, o traditie a profetului Mahomed.
Pentru religia islamica moartea este inceputul unei lumi noi si toate creaturile vii vor trebui sa moara in locul si timpul pe care Dumnezeu “Allah” decide. Moartea este un eveniment natural, iar viata prezenta este o pregatire pentru adevarata existenta care asteapta cand vine moartea.
Inmormantare civila
Ceremoniile seculare care pariaza pe o personalizare completa a acestui tip de servicii sunt din ce in ce mai populare. In acest tip de inmormantare, religiosul nu prevaleaza.
Este slujba de inmormantare bazata pe persoana decedata si esenta acesteia. Indiferent de credintele religioase ale celor prezenti, se face o sarbatoare despre viata defunctului. De asemenea, este permisa rugaciunea de orice natura religioasa, daca este solicitata.
Sicrie: tipuri si stiluri
Metal sau lemn
Cele doua diferente principale dintre sicrie sunt metalul si lemnul. Aceasta este prima decizie pe care trebuie sa o iei atunci cand alegi un sicriu.
Sicrie metalice
Sicriele metalice vin in diferite materiale, de obicei bronz, cupru sau otel. Atat bronzul, cat si cuprul sunt materiale care nu ruginesc permanent. Ele sunt optiuni traditionale pentru faptul ca vor dura. Otelul este, de asemenea, popular si este rezistent la rugina, dar nu si la oxidare. Cu toate acestea, este o valoare mare in comparatie cu bronzul si cuprul.
Sicrie din lemn
Sicriele din lemn vin intr-o varietate mai mare de stiluri si tipuri. Daca decedatul va fi incinerat, atunci va avea nevoie de un sicriu din lemn. Sicriele din lemn pot fi foarte modeste si ecologice si pot fi, de asemenea, decorate si vopsite intr-o varietate de culori cu multe accesorii metalice.
Cel mai de baza tip de sicriu din lemn este un sicriu tesut. Acestea pot fi facute dintr-un amestec de rachita si iarba de mare sau doar rachita.
Traditii funerare catolice
Ritul inmormantarilor pentru Statele Unite recunoaste ca procesiunile funerare de la casa la biserica si de la biserica la cimitir „nu au loc de obicei in aceasta tara”. Prin urmare, imnurile din aceste ceremonii pot fi incorporate in Liturghie.
Acolo unde au loc astfel de procesiuni, o traditie se reflecta in cele ce urmeaza. Preotul paroh si alti duhovnici merg la casa raposatului cu cruce si apa sfintita. Inainte ca sicriul sa fie scos din casa se stropeste cu apa sfintita. Preotul, cu asistentii sai, spune psalmul De profundis cu antifonul Si iniquitates. Apoi alaiul pleaca spre biserica. Cel care poarta crucea merge primul, urmat de membrii clerului care poarta lumanari aprinse. Preotul merge imediat inaintea sicriului, iar prietenii defunctului si altii merg in spatele lui.
In timp ce ies din casa, preotul intoneaza antifonul Exsultabunt Domino, iar apoi psalmul Miserere este recitat sau scandat in versuri alternative de catre cantori si clerici. Ajungand la biserica se repeta antifonul Exsultabunt . Pe masura ce trupul este asezat „in mijlocul bisericii”, se recita Subvenitul responsorial .
Precedentele istorice prevad ca, daca cadavrul este un laic, picioarele trebuie sa fie intoarse spre altar. Daca cadavrul este preot, atunci pozitia este inversata, capul fiind spre altar. Cea mai veche referire la aceasta se afla in „Jurnalul” lui Johann Burchard . Burchard a fost maestru de ceremonii al Papei Inocentiu al VIII-lea si al Papei Alexandru al VI-lea . Ideea pare sa fie ca episcopul (sau preotul) sa ocupe aceeasi pozitie in biserica ca si in timpul vietii, cu fata la oameni.
Potrivit unei alte traditii neconsiderate acum obligatorii in ritul roman, picioarele tuturor crestinilor atat in fata altarului, cat si in mormant ar trebui sa fie indreptate spre Rasarit. La acest obicei face aluzie episcopul Hildebert la inceputul secolului al XII-lea, iar simbolismul sau este discutat de Guillaume Durand .
